Pasiune, pasiune şi iar pasiune
Nu ştiu de ce, dar de fiecare dată când îl văd un fior îmi
cuprinde tot corpul.
Nu îl văd zilnic şi poate asta mă fascinează şi mai mult. Îl văd
iar şi iar în aceaşi ipostază, nimic nou, mereu la fel, poate singura schimbare
e culoare sacolului.
Da, sacoul acela, care îi conferă acea aliură a bărbatului
perfect, a bărbatului care te poate cuceri cu o singură privire.
E genul ăla de bărbat a cărui prezenţă o simţi şi când e cel mai
departe de tine, a cărei atingere te macină ani de zile.
În fiecare privire, îi văd trupul, deşi acoperit de costumul
prezentabil de barbat din înalta clasă socială, îl dezbrac încă din prima clipă
în care îmi penetrează retina.
Îl văd gol în faţa unei săli imnse, în care nimeni nu e atent la
lunga prelegere pe care o ţine mereu şi mereu...
Fiecare privire cu care mă mângâie, îmi eliberează teama pe care
o resimt când întru pe uşa mare şi veche, care scârţâie la fiecare adiere a
sexualităţii dintre noi.
Sexualitate, da sexualitatea, ea ne defineşte cel mai bine pe
noi. Nu ne pune piedici, nu ne judecă, ne acceptă orice fantezie şi orice
fetiş.
Gata şi cu privirile care ne descătuşează trupurile, acum suntem
doar noi ... în maşina lui.
Ne futem din nou, înghesuiţi între schimbător şi portieră, dar
asta nu mai contează pasiunea care ne domină ne este suficientă.
Mă lasă aproape de strada mea că sa nu dăm nimic de bănuit, iar
el, el pleacă la nevasta şi copilul lui, care îl aşteaptă în prag cu nerăbdare,
bucuros că tăticul lui este fericit, dar EA...?